In cuibul viselor,de Liviu Rebreanu,apar natiunea si dialogul si descrierea.Titlul evocarii este o metafora prin care personajul narator sugereaza lumea copilariei ca pe un loc al ocrotirii,sensul cuvantului "cuib" ca si pe un timp al fericirii delpine,visurilor frumoase. Naratorul este vocea autoruliu,personaj implicat in actiune,de aceea se foloseste persoana 1. In Cuibul visurilor se imbina prezantul narativ cu trecutul,timpul amintirii care evoca personajul narator vremea copilariei fericite.Vararea de pe Valea Somesului,cu atat il copleseste emoria.Locurile si acum i se par pline de incantare.Aproprierea de sat il face sa coboare tot mai adanc in lumea amintirii.Naratorul gaseste in sufletul sau"cuibul cald si fericit de primejdie nimicirii".Ca intr-o ceata trandafirie ii apar locuri si oameni,chipul mamei,fratii,tovarasii de joaca.Toate acestea sunt crampie de visuri,venite dintr-o lume ca basm.Enuntul "si-au incuiat in geamantane inimile"contine o metafora prin care personajul narator pune in evidenta indiferenta celorlalti calatori la frumusetea locurilor care pentru el au o mare incurcatura emotionala.